9 august 2015 ajunsesem în TLA*. Hotel mare, mulţi oameni, zeci de necunoscuţi....hmm, hai cu curaj!
Timp de 7 zile am învăţat lucruri pe care trebuia să le învăţ în 7 ani, am cunoscut zeci de oameni minunaţi pe care n-aş fi avut ocazia să-i întâlnesc şi mi-am împlinit una dintre vechile dorinţe la care visam de mulţi ani.
16 iulie 2016 ajunsesem în TLA...again :D de data asta ca voluntar ,fără să exagerez a fost cea mai genială săptămâna din viaţă mea. Am trăit momente de neuitat, pe care cred că nu le-aş fi putut trăi în altă parte. Mediul de acolo e atât de cosmopolit, poţi întâlni orice fel de persoană!
Să revenim la voluntariat şi să lăsăm lăudatul.
Mi-am dorit de 4 ani să ajung în TLA ,în 2015....BAAAG! am fost elev (cum îi place lu' Eve să spună) al Taberei Meseriaşilor. Cum am spus şi mai sus ,am avut onoarea să cunosc oameni eminenţi cum ar fi: Chef Cezar Munteanu, Robert Iancu (and friends) şi voluntarii hazli. Eu făcând volunariat de 2 ani, eram sigură că o să revin, doar că în iunie când erau înscrierile au început şi tensiunile. Am lucrat 6 zile la documentele de admitere în TLA (şi tot am greşit :)) ), mă gândeam că poate n-o să fiu acceptată ,că-s prea mică. Când am văzut mailul în care scria că o să fiu voluntar....IEEEEE! Super bucurie, acum hai în tabăra.
La început ne-am împrietenit...bla,bla ,bla (nu mai ştiu ce s-a întâmplat:)) ).Duminică la 11 au ajuns petroliştii şi a început distracţia ,treaba. Du-l p-ăla ,ia-l p-ăla, ia geantă ,cine eşti ,pune-ţi bandana, nu te muţi din camera.
Au uramat zilele de traininguri pentru dezvoltarea personală ,de prim-ajutor, HSSE şi mai ales de: ''vreu Cola", ''de ce nu ne daţi ţigări'', ''puşcărie'', dialogul: ''-Mi-e foame!'' ''-Uite ,ai mâncare pe masă.'' ''-Nu, vreau chipsuri!''.
A fost o adevărat provocare pentru mine ,m-a ajutat mult. Ştiindu-o pe Eve de anu' trecut, când dădeam de o situaţie aiurea urma:''Unde-i Eve?!'' ,până când colegii unui băiat nu-i deschideau uşa la camera. Ralu a mea ,stânga împrejur:''Hai după Eve.'' ,2 secunde mi-a luat să mă introc şi să-mi zic:''Alo ,ai uitat ce eşti aici? VOLUNTAR!'' ,categoric am rezolvat situaţia şi însemnat mult pentru mine.
Trebuie să fii mereu acolo, ba acolo ,ba acolo. E o responsabilitate mare, dar plăcută. Poate pierzi din distracţie pentru că trebuie să stai de staraja afară, pe etaje sau la recepţie ,dar merită.
*TLA=Ţara lui Andrei
#Searăbună
